Browsing the tag viata
Ne străduim să fim noi cei care ne influențăm alegerile pentru ca ‘destinul’ să nu ne-o ia înainte, decizând el în numele nostru.
Dintr-o dată veștile ne copleșesc, părțile bune ale unei situații par a fi singurele care se schimbă, noi ramânând singuri cu ce a rămas și fără posibilitatea de a ne spune măcar ‘neimportanta’ părere.
Oricât de temători am fi când vine vorba de viitorul îndepărtat, suntem obișnuiți să ne creăm o linie șerpuită, ștearsă, dar presărată cu gânduri pozitive, în ideea că așa ar cam arăta o viață cât de cât împlinită.
Apar însă nodurile, opririle bruște, care ne amețesc pentru că apar din senin și pentru că aparent ele nu vin cu vești tocmai bune.
Ceea ce mă surprinde întotdeauna este faptul că deși niciodată nu le primesc cu îngăduință, ele constituie de fapt mici revelații, ele mă îndeamnă să mă opresc pentru că dacă până atunci nu realizasem că ceva trebuie să se schimbe, măcar un ajutor mai brutal și evident a fost în măsură a o face.
Ceea ce înclin să cred este că aceste momente sunt marcate pentru fiecare dintre noi, uneori fiind mai bine să nu cautăm să le schimbăm fluxul firesc.
Viața însăși își face propria selecție naturală din timp în timp; noi rămânem simpli spectatori, sau dacă am muncit mai mult, chiar părtași la evoluție.
Așa că aștept liniștită să decidă ea la fel de bine si data viitoare:)
Uneori ne este atât de ușor să dăm bani pentru lucruri neînsemnate, perisabile, dar când vine vorba să fim părtași la îmbunătățirea sau chiar la salvarea unei vieți devenim reticenți.
În zilele noastre este suficient ca fiecare dintre noi sa facă un minim gest pentru ca în final să se schimbe ceva.
Campania ce se adresează indirect salvării unor copii merită să fie susținută, mai ales că oricine poate să o promoveze într-o formă sau alta, sau chiar să contribuie dând un SMS la 858.
Te-ai gândit vreodată cum ar fi dacă ai putea dona la propriu parte din tine pentru a salva o viață? Nu știu dacă este o încercare de a plăti pentru o tragedie față de care te simți responsabil ( SPOILER: așa cum este cazul personajului interpretat de Will Smith în ‘Seven Pounds’) sau este felul prin care vrei să faci un mare bine, conștient fiind că oricum partea fizică în cazul oricăruia dintre noi este perisabilă.
Oare ce s-ar întâmpla dacă s-ar putea ca orice om să își lase propriul corp în grija medicilor după ce se stinge? Cât de tare s-ar opune Biserica? Cât de mare ar fi scandalul iscat?
Este o problemă care interferează cu foarte multe domenii ale acestei lumi și de aceea poate părea un subiect delicat, însă are marele avantaj că, în cazul unui răspuns pozitiv din partea noastră ar stârni mai mult decât sperantă. Nu știu dacă timpul din ce în ce mai mult petrecut în spitale este răspunzator pentru aceste gânduri, însă știu că a contribuit la convingerea mea că un astfel de pas ar fi unul care ar schimba cu adevărat Ceva!
într-un fel sau altul ajungi să aflii ce gesturi sau trasaturi ii diferentiaza pe unii copii de ceilalti.
Astfel, la facultate am aflat ca unii copii pot fi sustectati de autism in cazul in care aleraga tinand mainile la spate, daca se uita la lucruri aplecand capul intr-o parte sau daca obisnuiesc sa alinieze obiecte cum ar fi jucariile.
Pe de alta parte, o simpla ecografie facuta in trimestrul al doilea de sarcina poate detecta aproximativ 80% din anomaliile fetale majore care stabilesc diagnosticul in favoarea Sindromului Down.
La nivel mondial, 1 din 10 copii manifesta simptomele unei boli mintale, psihicul lor fiind afectat de consumul de alcool de la o varsta frageda, de o alimentatie inadecvata, dar mai ales din cauza situatiilor de criza la care a fost supus.
Ce poate face un medic in asemenea situatii in care viata insasi a decis in numele unor copii? De ce trebuie sa fie el pus in situatia de a raspunde la intrebarea: cate sanse are sa fie sanatos? merita sa..?
Nu as vrea sa ajung in asa o situatie.
