Browsing the tag rol
Nu știu în ce se va transforma acest blog; scriu tot mai mult despre filme…
În fine, țin să spun că am avut răbdarea de a a vedea ‘The Curious Case of Benjamin Button’ în toată splendoarea sa la cinema (pentru a savura fiecare imagine oferită de cele trei lungi, dar colpeșitoare ore) și în acest timp am ajuns la o concluzie: că pentru a câștiga Oscarul, un actor trebuie să aibă parte de foarte mult noroc; trebuie să joace mult mai bine decât ceilalți colegi de platou și trebuie să iasă în evidență prin simpla apariție în cadru.
Totul pare să fie construit în așa fel încât să îi reliefeze trăsăturile, să ne suscite interes îndeosebi în privința destinului său, fiind singurul care strălucește dincolo de ecran.
Emoționantul film în cauză, câștigător a trei Oscaruri mai puțin importante, aduce în prim-plan doi actori cu prestații ireproșabile; dacă începutul a fost dedicat obișnuirii cu imaginile minuțios făurite, pe măsură ce Brad Pitt si Cate Blanchett apăreau împreună, îmi era greu să hotărăsc pe cine să admir mai mult și trăirile căruia dintre ei să mi le transpun mie.
Pentru mine este un film de nota 10, care însă a avut parte de tot sprijinul pentru a atinge această performanță.
Îl admir pe Al Pacino pentru că este tipul actorului care nu dezamăgește, căruia nu esti nevoit să îi găsești vreo scuză pentru un rol mai puțin gândit, mai puțin trăit. El nu greșește, impresionăndu-mă chiar și în ‘Righteous Kill’ unde nimic nu ajunge să încânte cu ceva.
L-am ascultat într-un interviu pe care Larry King i l-a luat și m-a frapat seninătatea cu care povestește atât de simplu lucruri de o mare importanță în viața sa, referindu-se la întreaga viață prin prisma sincerei recunoștințe față de toți cei care l-au ajutat și l-au susținut necondiționat.
Pentru a intra cum se cuvine în rolul unui nevăzător s-a documentat îndelung chiar și la diferite asociații, interacționând cu o mulțime de persoane, încercând să fie ireproșabil, fapt ce i-a reușit pe deplin.
Îmi place când, ajunși în fața a milioane de oameni și tinând un trofeu în mână, actorii desăvârsiți își joacă rolul cel mai important; acela de oameni simpli.
Minunat film, impecabil rolul lui Dustin Hoffman de frate autist. Pana si cel mai dornic de inavutire tanar reuseste sa puna mai presus de bani stransa legatura in care ajunge sa se afle cu ‘noul’ sau frate, descoperit dupa mai bine de 20 de ani.
Naturaletea se resimte in toate de-a lungul peliculei:-Nu te fortezi sa il crezi pe Cruise ca intr-adevar ajunge sa tina la specialul sau frate, acesta din urma avand o influenta uluitoare asupra sa;
-Hoffman, geniul (cu handicap, insa) nu iti trezeste nicio secunda mila; este adorabil si scoate la iveala multe calitati ale autistilor.
Multe filme cu acesta tema, putine interpretari atat de simple; desavarsit rolul. Pe deplin meritate cele 4 Oscaruri si nu numai.
