Litere albe

Ajungi într-un mediu dominat de oameni eminamente pedanți si îți dorești să te integrezi cum se cuvine, să nu faci notă discordantă, iar dacă se poate, să surprinzi printr-o intervenție care să te facă observat.

E deranjant să auzi spre exemplu la teatru tot felul de replici spuse pentru a impresiona, care nu fac decât să arate că mesajul piesei a fost distorsionat. Cel mai rău este că astfel de păreri vor ajunge la urechile mai multor persoane care vor crede aceste neadevaruri.

Este firesc să existe și dezaprobări în ceea ce privește anumite aspecte ale calității unui act (care este marcat de spontaneitate); de la actori, la mis-en-scene, la nesincronizări ce nu au putut fi mascate, dar vorbele mari nu își au locul într-un loc în care orice fel de exprimare este posibilă. Nu te poți considera un iubitor al anumitor genuri de repezentații, al unei anumite actegorii de actori, arta trebuie privită, ca orice alt domeniu, în primul rând în ansamblul său, iar detaliile trebuie lăsate mai la urmă.

În altă oridine de idei, este excelent să vezi lumea stând la rând ore întregi pentru un bilet la teatru; este un semn că sensibiliatea este departe de a fi superfluă, lumea continuând să o caute și sa o pună pe piedestalul binemeritat.

Avem o mare satisfacție când vedem ca am depășit etapa liceală și că în sfârșit suntem luați în serios, că am devenit majori și că deținem controlul asupra vieții noastre, așa cum ne doream de mici.

De ce rămâne însă acea dorință de a menține legatura într-un fel sau altul cu trecutul? Eu una îmi doresc să pot spune că mai am prieteni din liceu, că încă îi pot numi așa, cu toate că ne vedem foarte rar. De ce sunt atât de prețioase amicițiile copilăriei și toate rămân întipărite drept amintiri plăcute?

Ce bine era când mai mulți împărtășeau aceleași păreri și căpătai o oarecare statut, te identificau prin anumite trăsături.De mult însă a dispărut și expresia de ‘cea mai bună prietenă’, cu toate că e de înțeles pentru că deseori tentația unei vieți mai bune în străinătate este prea mare pentru unele persoane pentru a i se putea opune.

Nu mai am nici pe departe atât de mult prieteni ca atunci și nici atât de apropiați, am veșnica impresie că nu am am timpul necesar pentru a investi în ei.

Ne dorim să ne autodepășim, să aratăm că putem fi ceea ce am visat, dar ne izolăm și luăm viața prea în serios? Am crescut.

Ne batem cu pumnul în piept că sunt oameni cu principii, că suntem atât de siguri pe noi și că nimic din ce facem nu este greșit. Mereu ceilalți sunt cei care interpretează cuvintele noastre și prin urmare ei sunt de vină că nu poate fi vorba de compatibilitate.

Admițând că nu avem acea deschidere, că atunci când ne aflăm într-un grup de oameni primele sentimente care ne acaparează nu se rezumă la altceva decât la refuzul de a socializa, de a fi afabili și cât de cât interesați de cei din jurul nostru, cu siguranță că dezinteresul și blazarea s-ar transforma chiar și în ochii celorlalți într-un minim interes față de noi, am fi noi abordati și ne-am bucura că am fost sesizați și poate chiar simpatizați.

De multe ori îmi propun ca și în situațiile în care sunt nevoită să răspund unei obligații prin care să ajung față în față cu persoane cu care teoretic am prea puține în comun, să încerc să privesc cu optimism situația și cu gândul că pot face din acele ore ceea ce vreau, pot să mă bucur de oricine și de orice, așa cum în copilărie acceptam în grup nou-veniții, nefăcând diferențe între oameni și reușind să găsesc atât de ușor un fir de legătură.

Pentru că de cele mai multe ori când mă implic, oamenii ajung să mă surprindă plăcut, reușind să se apropie de mine și să își expună cu franchețe propriile idei și chiar unele probleme, înclin să privesc cu regret toate clipele în care refuz să mă bucur sau să fiu agreabilă pentru că în sinea mea știu ca aș avea numai de câștigat.

Cine este Grisa Gherghei?

Am aflat astazi; sa zicem ca un ‘boem’…este un poet trecut de 70 de ani, avand drept oras natal Galatiul.

Strangand cuvinte pentru a le orandui intr-un nou volum, intitulat ‘Maxime cu zecimale’, s-a pus si problema unei lansari de carte. Nu au existat fonduri pentru a avea loc evenimentul; asadar,  a venit de undeva o propunere de sponsorizare care nu s-a mai concretizat.

In fine, ‘Maxime si zecimale’ va avea parte in cele din urma de o lansare, zilele acestea.

Tata a primit si cartea in cauza, voi incheia prin cateva citate alese la pura intamplare; veti trage singuri concluziile.

‘Mielul e atat de frumos si atat de gustos si cojocelul lui tine atat de cald, mai caciula.’

‘Auzi privighetaoarea? Si ea se mananca pe gusturi subtiri.’

‘Tocmai omul de rand nu sta la coada.’

‘Intre DA si NU e bine sa construiesti fantani arteziene.’

Draga CFR,

Azi am revenit in Bucuresti, si daca dimineata nu eram atat de bucuroasa, venirea serii m-a facut sa imi dorec MULT sa ajung sa stau pe un scaun decent si sa beau in sfarsit apa..

Nu stiu de ce am fost nevoita sa stau 9 ore(!!) pe un scaun intr-un tren care putea sa parcurga aceeasi distanta in maxim 4 ore.

Poate insa pentru ca:

- pe noi inca ne surprind schimbarile ‘bruste’ ale vremii (chiar daca am fost anuntati si aproape amenintati de ceea ce va veni peste noi, ne facem timp numai pentru a posta privirea tampa, atat de mirata si inspaimantata (’Ce ne facem??’);

-nu suntem in stare sa dezapezim in timp util o gara..caci problema era se pare doar la Bucuresti;

-nu vrem sa mearga toate atat de bine ca in alte tari pentru ca altfel:

->>Ministrul Transporturilor nu ar mai iesi sa faca atatea declaratii deci nu ar fi bagat in seama pentru ca se descurca, saracu..

->>AM FI O TARA PLICTISITOARE CU OAMENI PLICTISITORI, INSIPIZI, BLAZATI, CADUCI SI VETUSTI!!! Nu am mai avea ce comenta la televizor in primele zile ale anului, atunci cand oamenii stau acasa si cauta stiri senzationale si in acelasi timp poate ca isi stabilesc televiziunile ‘capabile’ sa atraga atentia pe durata intregului an..si uite de-asta s-a urlat la cei care coborau din tren si nu iesea dom’ne din cadru!
De ce? Pai ca sa apara prezentatoarea care ‘ne vorbea’ de pe o cutie de Frutti Fresh (mai ceva ca un intelectual nebun si de neoprit din Speaker’s Corner). Calatorii deranjau; nu permiteau o imagine mai ampla cu marea masa de zapada care reprezenta maximul de interes in Gara de Nord la ora 19:00…..atata zapada care socheaza si chiar trebuie sa NU se curete de pe peron sub nicio forma (oamenii se dau jos din tren si au dreptul sa se tarasca pana la metrou, numai sa nu dea prost in cadru!).

La Multi Ani, 2008! Cele mai calde salutari celor inca prinsi in tren.

Cu drag,

O simpatizanta a bataii de joc generale la adresa romanilor…cu mentiunea ca azi s-a ras si de mine.

Pentru CFR.

P.S. Doamne, ce bine e acasa!