Litere albe

Când vine vorba despre oameni și încercările noastre de a le face pe plac, apare uneori nereușita.

Rămâi cu un gust amar când vezi că ajungi să fii mult mai îngăduitor, mai afabil cu anumiți oameni pentru a te face agreat și nu reușești decât să fii privit cu scârbă sau cu indiferență. Mă gândesc că tocmai acestă luptă cu sine de a ne face plăcuți este responsabilă pentru acest rezultat. În acestă încercare, noi ne schimbăm, devenim falși și asta se simte.

Am citit recent un articol în care o persoană publică dezvăluia ceva simplu și cât se poate de adevărat: că este mult prea greu să ajungi să te faci plăcut de toți, iar dacă nici ție nu îți place în mod deosebit o persoană, încetează a te mai preface pentru că nu faci decât să consumi energie inutil. Așa și este pentru că nu faci decât să încetezi a mai fi tu, a mai fi real, teatrul jucat neaducând aplauzele nimănui.

Cred că suntem un popor care are talentul de a exprima în câteva cuvinte adevăruri care sunt atât de prețioase și capabile să ne scoată din probleme existențiale absolut inutile.

Ne batem cu pumnul în piept că sunt oameni cu principii, că suntem atât de siguri pe noi și că nimic din ce facem nu este greșit. Mereu ceilalți sunt cei care interpretează cuvintele noastre și prin urmare ei sunt de vină că nu poate fi vorba de compatibilitate.

Admițând că nu avem acea deschidere, că atunci când ne aflăm într-un grup de oameni primele sentimente care ne acaparează nu se rezumă la altceva decât la refuzul de a socializa, de a fi afabili și cât de cât interesați de cei din jurul nostru, cu siguranță că dezinteresul și blazarea s-ar transforma chiar și în ochii celorlalți într-un minim interes față de noi, am fi noi abordati și ne-am bucura că am fost sesizați și poate chiar simpatizați.

De multe ori îmi propun ca și în situațiile în care sunt nevoită să răspund unei obligații prin care să ajung față în față cu persoane cu care teoretic am prea puține în comun, să încerc să privesc cu optimism situația și cu gândul că pot face din acele ore ceea ce vreau, pot să mă bucur de oricine și de orice, așa cum în copilărie acceptam în grup nou-veniții, nefăcând diferențe între oameni și reușind să găsesc atât de ușor un fir de legătură.

Pentru că de cele mai multe ori când mă implic, oamenii ajung să mă surprindă plăcut, reușind să se apropie de mine și să își expună cu franchețe propriile idei și chiar unele probleme, înclin să privesc cu regret toate clipele în care refuz să mă bucur sau să fiu agreabilă pentru că în sinea mea știu ca aș avea numai de câștigat.

Aștept cu interes ziua în care să fim cu toții sinceri între noi; să existe o oră în care gândurile, pe măsură ce se transformă în cuvinte, să constituie copia fidelă a simțămintelor și nimic mai mult.

Noi ne temem de fapt de intrigile ce se pot isca în urma atitudinii noastre nefirești în raport cu interlocutorul; el poate oricând să se simtă ofensat și atunci să ne răspundă în aceeași manieră, dar în altă situație, ceea ce ne creează oarece neliniști, sau, mult mai previzibil, ar putea să discute cu altcineva despre felul în care am văzut lucrurile adică total neprietenește.

Dar ce ne facem dacă tocmai în momentele în care am răspuns exact așa cum ‘era de preferat’ pentru a fi pe plac, falsitatea să depășească propria noastră persoană și să fie percepută de către cel cu care dialogăm.

Sinceritatea aduce o bilă albă în orice discuție pentru simplul fapt că măcar în timp ce vorbim transmitem acea empatie care ajută pe oricine să ni se destăinuie cu o mai mare încredere.

Sunt persoane pricepute să asculte și le consider automat sincere; nu știu încă dacă această ultimă impresie este veridică sau dacă nu este altceva decât un alt talent al lor care le permite să ma facă să mă simt în largul meu.

Cine este Grisa Gherghei?

Am aflat astazi; sa zicem ca un ‘boem’…este un poet trecut de 70 de ani, avand drept oras natal Galatiul.

Strangand cuvinte pentru a le orandui intr-un nou volum, intitulat ‘Maxime cu zecimale’, s-a pus si problema unei lansari de carte. Nu au existat fonduri pentru a avea loc evenimentul; asadar,  a venit de undeva o propunere de sponsorizare care nu s-a mai concretizat.

In fine, ‘Maxime si zecimale’ va avea parte in cele din urma de o lansare, zilele acestea.

Tata a primit si cartea in cauza, voi incheia prin cateva citate alese la pura intamplare; veti trage singuri concluziile.

‘Mielul e atat de frumos si atat de gustos si cojocelul lui tine atat de cald, mai caciula.’

‘Auzi privighetaoarea? Si ea se mananca pe gusturi subtiri.’

‘Tocmai omul de rand nu sta la coada.’

‘Intre DA si NU e bine sa construiesti fantani arteziene.’

Am 20 de ani…si inca sunt entuziasmata ca parerea mea conteaza, ca am sansa de a vota pe aceia pe care ii simpatizez, ca ale mele convingeri politice sunt cele mai bune; si totusi nu imi sunt toate lucrurile atat de clare.

Printre atatia demagogi se evidentiaza cativa oameni in mintea mea: Sorin Oprescu, medic chirurg respectat, Ludovic Orban, Ministru al Transporturilor si Cristian Diaconescu, reprezentant PSD.

Acum chiar nu stiu ce va cantari mai mult in luarea deciziei in ceea ce priveste alegerile pentru Primaria Capitalei (ale caror rezultat ma intereseaza): consideratia fata de un om care imi este intamplator model in plan profesional, un om pe care l-as vota doar pentru partidul pe care il are in spate si care isi conduce campania politica sub motto-ul unei sinceritati absolute, sau un inginer care intr-adevar stie ce vorbeste cand este lasat desigur sa se exprime pana la capat…

Mai sunt curioasa daca intr-adevar vor ajunge in turul 2 cei despre care se tot aminteste…:D

Cornelia a propus să se stingă lumina şi la mine pe blog timp de o oră.

Acest lucru va avea loc in data de 29 martie anul acesta, de Ziua Pământului, care este sărbătorită în funcţie de echinocţiul de primavară.

Mă alătur în păreri celorlalţi bloggeri şi îi invit şi pe Victor, Mihai, Sunshine si Darius să facă acest gest:)

Pentru ca nu am vazut inca filmul si pentru ca Victor Petrini are cu siguranta si filozofii proprii; Marin Preda nu s-a prea obosit sa le ascunda in cele trei volume, chiar daca perioada in care le-a scris i-a fost potrivnica..

Secvente din ‘Cel mai iubit dintre pamanteni’ .. vizionare placuta:)

O surpriza ..

Intamplator am vazut ca am fost propusa la anumite categorii pe www.roblogfest.ro.

Multumesc persoanei care a facut asta, cred ca imi va da mai multa motivatie sa scriu:)

Later Edit:

Deja am aflat din partea cui vine una dintre propuneri. Mersi mult!:D Multa bafta in sesiune si sa iei 10 la semio:)

Ma bucur ca am avut posibilitatea sa il cunosc personal pe Marian Ralea (actorul care interpreta atat de bine pe Abracadabra prin anii ‘90)  si un foarte apreciat si cautat actor de pe scena bucuresteana si clujeana.

Am avut ocazia sa il vad interpretand rolul Bufonului in piesa ‘Regele Lear’, iar acum, Marian Ralea are rolul titular in aceeasi piesa, indelung finisata, si prezentata sub o noua regie, de asta data la Cluj.

Se pare ca premiera la Bucuresti a fost ovationata indelung si am de gand sa urmaresc si in continuare prestatia acestui om deosebit de sensibil si marcant pentru scena teatrului romanesc.

‘Triumful Dragostei’ de la Teatrul Bulandra si ‘Eseuri Despre Banalitatea Raului’ pusa in scena la Teatrul Metropolis constiuie parte din piesele in care ni sa da ocazia sa simtim si sa traim in vremuri trecute si, cine stie, chiar sa nu ne para rau..

Ti-ar face oare ziua sau saptamana mai frumoasa daca o persoana a carui viata o admiri fara tagada ti-ar oferi posibilitatea unei discutii sau macar te-ar privi scrutator, cum ca te-a vazut, a inteles aprecierea si respectul si parca dintr-o data faci parte din viata sa?

• Am ajuns prea tarziu la Manastirea Sihastria, cu toate ca peisajul si magia acelui loc sunt intr-adevar de neuitat.

• Octavian Paler s-a aflat printre noi pana nu demult. Ca prima impresie, as putea spune ca cele din urma scrieri ale domniei sale mi-au transmis o oarecare tristete, dar si multe regrete pe care autorul le are atunci cand vine vorba de viata acestuia.

Mai apoi am inteles ca intelepciunea rareori rimeaza cu un optimism vadit, ea fiind cheia pentru noile generatii care ar trebui sa evite greseli, sa nu fie ignorante si mai ales sa nu se indrepte spre niciuna din culmile existentei: superficialitate sau profunzime (deseori alaturata unor  introspectii si insingurari periculoase).

Octavian Paler,  prozator, eseist si jurnalist desavarsit, ne-a lasat o avere impresionanta si voi incerca sa il intalnesc de fiecare data prin o scriere a acestui roman atat de pretios.