Litere albe

Cât de multă nevoie avem de acele momente doar pentru noi? Cât de des dorim să ne oprim pentru a ne asculta puțin?

Ce avem să ne spunem când rămânem singuri? Oare tot noi trebuie să vorbim? E bine să rupem tăcerea sau să ne liniștim de-a binelea și să nu ne pese că doar stăm?

Am realizat că toate aceste întrebări nu-și mai au rostul dacă te afli într-un loc prielnic ție. Acomodarea vine de la sine, nu-ți rămâne decât să respiri.

Niciodată nu m-am putut relaxa în ‘oraș’. Am încercat de data aceasta un colț de plajă, cândva izolat întru totul. S-a dovedit a fi asemeni locurilor unde te duci să te rogi; care, indiferent ce s-ar petrece acolo, îți aduce inefabila liniște.

Și ce simplu e să îți vorbești atunci…

Ce zbuciumat poate părea orașul în care trăiești, mediul care ar trebui să îți ofere locurile de relaxare după care tânjești pentru a-ți recăpăta puterile.

Când ajungi într-un loc cum este Clujul ajungi să te întrebi cum de poate exista o mare de oameni pe chipurile cărora nu se zărește pic de stres, de îngrijorare, care sunt ghidați după un ceas ale cărui ore se scurg cu mult mai încet decât în grăbitul și etern neliniștitul București.

Urmează inevitabila întrebare: De ce nu am dat la facultate în Cluj? De ce am preferat energia (nu neapărat pozitivă) pe care orice particulă a capitalei o trasmite micilor suflete care de multă vreme au încetat să mai statornicească la sfârșit de săptămână în acest loc unde ziua de luni capătă valențe aparte, ajungând cea mai istovitoare și mai greu de străbătut zi.

În Cluj totul este învăluit de aura pe care numai cărțile care amintesc despre vechiul București o mai au, iar aerul vestic te îndeamnă la visare și îți permite să rămâi tu și să nu uiți de liniștea ta (de la Grădina Botanică până la înmiresmatele cafenele putând să îți resfeti simțurile și să te minunezi de frumusețea unui oraș care încă își pastrează valorile).

La Cărturești am putut să regăsesc însă o fărâmă din București și m-am bucurat că peste tot în țară se păstrează aceeași atmosferă de care ajungi să depinzi oarecum pentru că nu te lasă deloc sa o dai uitării. Boemul Cluj.