Litere albe

Deschid televizorul după multă vreme și mă izbește valul de informații despre paranormal, despre energii și influențele lor în rândul oamenilor.

Și atunci, ca viitor medic, de ce să nu mă încred în medicina tradițională, să fac ce fac acești oameni adică să îmi trădez inevitabilul traseu, credințele firești care mă definesc ca ființă.

Oare toate puseele acestea de forțe din exterior care pun stăpânire pe corpul nostru, lăsându-ne dezarmați și permițându-le să ne ia și să ne poarte oriunde (căci, mai puternice decât noi, reușesc să ne stăpânescă întru totu) nu contravin și ne și depărtează viclean și atât de simplu de calea cea adevărată?

Oare dacă suntem dornici să ne extindem mai întâi aria cunoștințelor și, bineînteles, mai apoi și pe cea a propriilor convingeri-întotdeauna noile descoperiri sunt mult mai atrăgătoare decât cele care ne-au creat și definit atâta timp-, nu facem decât să pătrundem într-o lume pe care doar o intuim, nu avem puterea de a îi cuprinde toate înțelesurile, iar tainele sale (care pe noi ne animă) dezvăluie poate numeroase ‘amânunte’ care nu ne convin și ne debusoleză și mai mult, tocmai acum când fervoarea, năzuințele de autocunoaștere ating cote maxime.

Prin natura noastră tindem să căutăm și să facem intropsecții tot mai dese pentru a descoperi mai multe date ‘materiale’, palpabile, care să ne confirme că poate valorăm si că nu suntem vremelinici, perenitatea fiind macar abordabilă, însă ce ne facem când ceea ce căutam era de la început accesibil nouă și că tot acolo, în final de vom bucura de liniștea care sa nu mai aibă nevoie de nicio consfințire.

Vorbesti despre Oscaruri si nu vezi cel mai bun film al anului?!

Am vazut si ‘No country for old men’ , fericitul castigator al nu mai putin de 4 Oscaruri. Surprinzator, consider meritata numai nominalizarea pentru ‘Ce mai bun actor intr-un rol secundar’ a lui Javier Bardem.

Cel mai mult imi place cand se discuta despre actiunea si starea pe care o transmite filmul acesta atat de valoros. Parerea mea: este static, are doar 2 actori cunoscuti, este mult prea lung, nu are punct culminant, iar finalul nu ma incalzeste prin filozofiile unui serif frustrat si in cele din urma resemnat ca nu poate eradica raul din lumea asta .

Per total, imi starneste acelasi dezgust cu anumite filme romanesti (nu dau nume, dar va sugerez sa va ganditi si la unul cu multe cifre in titlu si care are un subiect care ‘ne misca’ pe noi toti) care ajung in centrul atentiei tuturor si care in cele din urma nu transmit nimic. Mai mult chiar, ale noastre productii reusesc sa si raneasca, regizorii utilizand teme la care nici nu au dreptul sa se gandeasca (sunt prea tineri ), nu mai zic sa le foloseasca pentru a atrage necunoscatori si naivi ca ei.

Dupa atatea Oscaruri si atata crime, m-as uita la un film de Sergiu Nicolaescu. Macar acolo vad si eu cum se tine corect un pistol in mana:)