Litere albe

Ne batem cu pumnul în piept că sunt oameni cu principii, că suntem atât de siguri pe noi și că nimic din ce facem nu este greșit. Mereu ceilalți sunt cei care interpretează cuvintele noastre și prin urmare ei sunt de vină că nu poate fi vorba de compatibilitate.

Admițând că nu avem acea deschidere, că atunci când ne aflăm într-un grup de oameni primele sentimente care ne acaparează nu se rezumă la altceva decât la refuzul de a socializa, de a fi afabili și cât de cât interesați de cei din jurul nostru, cu siguranță că dezinteresul și blazarea s-ar transforma chiar și în ochii celorlalți într-un minim interes față de noi, am fi noi abordati și ne-am bucura că am fost sesizați și poate chiar simpatizați.

De multe ori îmi propun ca și în situațiile în care sunt nevoită să răspund unei obligații prin care să ajung față în față cu persoane cu care teoretic am prea puține în comun, să încerc să privesc cu optimism situația și cu gândul că pot face din acele ore ceea ce vreau, pot să mă bucur de oricine și de orice, așa cum în copilărie acceptam în grup nou-veniții, nefăcând diferențe între oameni și reușind să găsesc atât de ușor un fir de legătură.

Pentru că de cele mai multe ori când mă implic, oamenii ajung să mă surprindă plăcut, reușind să se apropie de mine și să își expună cu franchețe propriile idei și chiar unele probleme, înclin să privesc cu regret toate clipele în care refuz să mă bucur sau să fiu agreabilă pentru că în sinea mea știu ca aș avea numai de câștigat.

Aștept cu interes ziua în care să fim cu toții sinceri între noi; să existe o oră în care gândurile, pe măsură ce se transformă în cuvinte, să constituie copia fidelă a simțămintelor și nimic mai mult.

Noi ne temem de fapt de intrigile ce se pot isca în urma atitudinii noastre nefirești în raport cu interlocutorul; el poate oricând să se simtă ofensat și atunci să ne răspundă în aceeași manieră, dar în altă situație, ceea ce ne creează oarece neliniști, sau, mult mai previzibil, ar putea să discute cu altcineva despre felul în care am văzut lucrurile adică total neprietenește.

Dar ce ne facem dacă tocmai în momentele în care am răspuns exact așa cum ‘era de preferat’ pentru a fi pe plac, falsitatea să depășească propria noastră persoană și să fie percepută de către cel cu care dialogăm.

Sinceritatea aduce o bilă albă în orice discuție pentru simplul fapt că măcar în timp ce vorbim transmitem acea empatie care ajută pe oricine să ni se destăinuie cu o mai mare încredere.

Sunt persoane pricepute să asculte și le consider automat sincere; nu știu încă dacă această ultimă impresie este veridică sau dacă nu este altceva decât un alt talent al lor care le permite să ma facă să mă simt în largul meu.