Ne străduim să fim noi cei care ne influențăm alegerile pentru ca ‘destinul’ să nu ne-o ia înainte, decizând el  în numele nostru.

Dintr-o dată veștile ne copleșesc, părțile bune ale unei situații par a fi singurele care se schimbă, noi ramânând singuri cu ce a rămas și fără posibilitatea de a ne spune măcar ‘neimportanta’ părere.

Oricât de temători am fi când vine vorba de viitorul îndepărtat, suntem obișnuiți să ne creăm o linie șerpuită, ștearsă, dar presărată cu gânduri pozitive, în ideea că așa ar cam arăta o viață cât de cât împlinită.

Apar însă nodurile, opririle bruște, care ne amețesc pentru că apar din senin și pentru că aparent ele nu vin cu vești tocmai bune.

Ceea ce mă surprinde întotdeauna este faptul că deși niciodată nu le primesc cu îngăduință, ele constituie de fapt mici revelații, ele mă îndeamnă să mă opresc pentru că dacă până atunci nu realizasem că ceva trebuie să se schimbe, măcar un ajutor mai brutal și evident a fost în măsură a o face.

Ceea ce înclin să cred este că aceste momente sunt marcate pentru fiecare dintre noi, uneori fiind mai bine să nu cautăm să le schimbăm fluxul firesc.

Viața însăși își face propria selecție naturală din timp în timp; noi rămânem simpli spectatori, sau dacă am muncit mai mult, chiar părtași la evoluție.

Așa că aștept liniștită să decidă ea la fel de bine si data viitoare:)