Browsing the tag credinta
Deschid televizorul după multă vreme și mă izbește valul de informații despre paranormal, despre energii și influențele lor în rândul oamenilor.
Și atunci, ca viitor medic, de ce să nu mă încred în medicina tradițională, să fac ce fac acești oameni adică să îmi trădez inevitabilul traseu, credințele firești care mă definesc ca ființă.
Oare toate puseele acestea de forțe din exterior care pun stăpânire pe corpul nostru, lăsându-ne dezarmați și permițându-le să ne ia și să ne poarte oriunde (căci, mai puternice decât noi, reușesc să ne stăpânescă întru totu) nu contravin și ne și depărtează viclean și atât de simplu de calea cea adevărată?

Oare dacă suntem dornici să ne extindem mai întâi aria cunoștințelor și, bineînteles, mai apoi și pe cea a propriilor convingeri-întotdeauna noile descoperiri sunt mult mai atrăgătoare decât cele care ne-au creat și definit atâta timp-, nu facem decât să pătrundem într-o lume pe care doar o intuim, nu avem puterea de a îi cuprinde toate înțelesurile, iar tainele sale (care pe noi ne animă) dezvăluie poate numeroase ‘amânunte’ care nu ne convin și ne debusoleză și mai mult, tocmai acum când fervoarea, năzuințele de autocunoaștere ating cote maxime.
Prin natura noastră tindem să căutăm și să facem intropsecții tot mai dese pentru a descoperi mai multe date ‘materiale’, palpabile, care să ne confirme că poate valorăm si că nu suntem vremelinici, perenitatea fiind macar abordabilă, însă ce ne facem când ceea ce căutam era de la început accesibil nouă și că tot acolo, în final de vom bucura de liniștea care sa nu mai aibă nevoie de nicio consfințire.
Am citit un articol din care am aflat că Jessica Simpson vrea sa ia câteva lecții de religie. Cântăreața care a reușit după zece ani să termine cursurile liceului la care renunțase la vârsta de 16 ani este dispusă acum să își continue studiile.
Surprinzător este mai degrabă motivul, acesta având la bază interesul pe care documentarele de pe posturile de specialitate i l-au stârnit, cu predilecție cele din sfera religiei.
‘Codul lui Da Vinci’ poate să provoace atunci și o apropiere de partea spirituală și nu neîncredere sau dezinteres față de tot ce are legatură cu Dumnezeu, așa cum se întâmplă de obicei. Spun asta pentru că în general aceste abordări reușesc să aducă numai alte și alte argumente care ‘confirmă’ celor mai puțin inițiați și celor receptivi la orice formă de informație cu privire la istorie sau la realitate care vine de oriunde mai puțin din cărțile de specialitate, că partea spirituală poate fi adusă la zero, că nu mai există divin, ci numai teluric, chiar și când vine vorba de latura sfântă a acestei lumi.
Mie personal mi-a părut rău la terminarea ‘codului’ că mi-am pierdut vremea cu asemenea blasfemii, iar dezgustul a fost amplificat de faptul că în timp ce o citeam eram înclinată să cred în acele ‘noi date’, abia scoase la iveală, care pot atât de ușor să ștergă și plăpânda urmă de credință care mai sălășluiește în noi.
Ma gandesc ca e firesc sa cred prin intelegere ceea mi se ofera la televizor sau chiar in biserica. Anul acesta ma intreb:
- Daca in alti ani se spunea ca Iisus S-a nascut intr-o iesle, acum se pune accent pe ideea de pestera..ieslea stiu ca sugereaza locul de adapare al animalelor, deci hrana, painea, ori Bethleem inseamna paine, deci de aici si o alta forma de transmitere inca de pe vremea magilor cum ca El S-a nascut in ‘Casa painii’.
- Magii erau pagani si atunci cum de stiau acestia ca noua credinta ce avea sa apara o data cu Nasterea Mantuitorului este cea de urmat (nu mai e vorba de evreii care se converteau sau nu la crestinism in urma a ceea ce propovaduia Iisus).
Am aflat ca nu poti sa il descoperi pe Dumnezeu decat daca tot El te insufla.
Craciun Fericit!:)
