Litere albe

Statisticile arată că bibliotecile românilor conțin peste 4 milioane de cărți ce poartă ștampila Humanitas. De asemenea, se face o comparație între numărul de cărți scrise de critici, filosofi dispăruți de ceva vreme bună și iubiții scriitori care trăiesc printre noi și întâmplător sau nu, se lasă purtați de valul pe care îl reprezintă prezentul plumbuit și morocănos, oferindu-ne în final iluzia unei lumi deja cunoscute și din care și cel mai sceptic cititor ar vrea să se lepede prin lectură. Din lupta dintre cele două generații a ieșit învingătoare însă, surprinzător, cea dintâi…

Dar tot noi îi preferăm pe cei din urmă, dovadă fiind faptul că ajungem să stăm la rând ca să vedem ce copii au ‘creat’ geniile noastre; instincul de turmă se acutizează și devenim orbi (vz orbitor…), mici marionete cărora ne lipsesc marile modele.

Mulțumim Studențiada pentru că și anul acesta a venit cu bilete gratuite către studenții dornici să mai iasă și în oraș.

Dacă la capitolul Filme am avut parte chiar și de avanpremiere, vizionarea acestora având loc în condițiile unei săli superbe cum este cea de la Cinema Pro, secțiunea Teatre m-a dezamăgit, pot spune; atâția actori plini de har, atâtea săli în care tinerii care nu au mai fost niciodată să urmăreasca o piesă pot impresiona și pot stârni interesul oricui, pot ajunge sa creeze acea prima impresie de unde începe totul..și totuși, s-a preferat oferirea unor bilete la Teatrul Evreiesc de Stat (dacă nu mă înșel- despre care am o părere bună, desigur) și la Teatrul de Revistă ‘Constantin Tănase’.

Nu puteam să nu văd ce poate totuși să ofere un ’spectacol’ ce se desfășoară în inima Lipscaniului, trebuia să nu mă mai las condusă de prejudecăți și să sper pentru o secundă că nu voi fi asaltată de fragmente a ceea ce au fost Revelioanele mult așteptate în fața televizoarelor, cele oferite cam în urmă cu vreo douăzeci de ani. Momentele cuprindeau fără doar și poate glume adresate întregii familii, bazate predilect pe sărăcia aceea pe seama căreia era cel mai simplu să se râdă, dar și pe comicul de situație la care bunica se amuza strașnic.

Refuz să părăsesc orice sală în care are loc vreun moment artistic de orice gen din minimul respect pe care îl datorez celor care s-au străduit să îmi creeze o anumită stare și să îmi transmită un anume mesaj, însă faptul că mi s-au confirmat toate temerile privind calitatea actului artistic și că da, au cântat și bărbați ce purtau pantaloni lucioși și ‘îl cântau’ pe Marc Anthony pe o coregrafie de Matrix ce alterna cu cea specifică emisiunilor ‘Surprize-Surprize’, mi-a displăcut mult prea mult.

Așadar, inițiative bune există, trebuie doar să știm să le alegem pe cele mai bune, pentru că ceea ce vedem și simțim pentru prima dată când vine vorba de ceva necunoscut până în acel moment, ne poate crea o impresie pe care cu greu o mai putem înlocui.