De fiecare dată când ne simțim nedreptățiți apare un prim moment în care se manifestă latura noastră răzvrătită, iar sentimentele sunt de necontrolat. Imediat după acestă stare neanderthaliană, încercăm să căutăm ‘responsabilii’ care ne-au adus în acestă situație. E foarte ușor să îi găsim, încet-încet ne obișnuim cu ‘răul’ petrecut și ne îndreptăm atenția către alte lucruri.

Cred că e mai bine dacă reușim să nu ne mai chinuim căutând vinovați și dacă încetăm cu mustrările de conștiință. Cu cât mai repede, cu atât mai sănătos.

Trecând prin astfel de momente mi-am dat seama cât de vulnerabilă sunt și cât de greu îmi este să fac ce vreau cu trăirile și frustrările mele, să îmi inhib impulsurile care oricum dacă există trebuie eliberate numai când se află în preajmă propria persoană și atât.

Admir persoanele care nu se regăsesc în descrierea de mai sus, știu că ele există și cred că sunt cei mai în măsură să ia decizii importante, chiar și în numele altora.