Când vine vorba despre oameni și încercările noastre de a le face pe plac, apare uneori nereușita.

Rămâi cu un gust amar când vezi că ajungi să fii mult mai îngăduitor, mai afabil cu anumiți oameni pentru a te face agreat și nu reușești decât să fii privit cu scârbă sau cu indiferență. Mă gândesc că tocmai acestă luptă cu sine de a ne face plăcuți este responsabilă pentru acest rezultat. În acestă încercare, noi ne schimbăm, devenim falși și asta se simte.

Am citit recent un articol în care o persoană publică dezvăluia ceva simplu și cât se poate de adevărat: că este mult prea greu să ajungi să te faci plăcut de toți, iar dacă nici ție nu îți place în mod deosebit o persoană, încetează a te mai preface pentru că nu faci decât să consumi energie inutil. Așa și este pentru că nu faci decât să încetezi a mai fi tu, a mai fi real, teatrul jucat neaducând aplauzele nimănui.

Cred că suntem un popor care are talentul de a exprima în câteva cuvinte adevăruri care sunt atât de prețioase și capabile să ne scoată din probleme existențiale absolut inutile.