Hai să întoarcem în trecut ca să ne recalibrăm. Tipologia în care te încadrai atunci poate fi cea mai certă dovadă că acela este eul tău, sinele care te definește de pe vremea când nu știai ce înseamnă asta, deci când erai simplu: tu. Prieteniile copilăriei sunt cele mai trainice, sunt inexplicabil de pure și emoțiile acelei vremi cu greu pot fi șterse pentru că nimic nu tulbura starea de spirit. Pe atunci nu îți plăcea ploaia doar pentru că îți răpea din joacă, sau nici măcar 
Cât am ajuns să însemnăm pentru cei din jur, în sensul rău bineînțeles, omul deranjează omul mai mult decât evenimentele, decât
problemele. Suntem sensibili, dar uităm că și noi provocăm atâtea furtuni.
Poate dacă ne-am lupta cu bunătatea zi de zi și săptămâna care urmează ar fi temeiul de care avem noi nevoie pentru a schimba ceva în noi (căci așa suntem clădiți, să avem motive care să ne reseteze în simțuri), atunci „evenimentul” ce se întrevede ar căpăta cea mai mare însemnătate, ar ajunge pe primul plan și în mintea noastră și pe „El” îl vom analiza iar și iar și vom asculta și vom învăța și minune: ne va păsa…
http://literealbe.com/?p=65
Se pare că mi-a luat 4 ani să și citesc una din cărțile autoarei, monologul ”Sexagenara și tânărul” mai precis, care este scrisă fără a pune vreun punct, fără a încetini în vreun fel interesul pentru ochii verzi care văd tot și înțeleg mai nimic.
Este revoltător să scrii într-o asemenea manieră de libertin și în același timp să ai temerea că plictisești. Nora Iuga este femeia fatală, la care vârsta nu face decât să îi sporească din farmecul regesc, penibilul clipelor descrise firesc și spontan și naturalețea descrierii momentelor de intimitate conturează portretul unei personalități ce demult și-a finisat marginile; te face s-o îndrăgești pe loc.
Pofta de viață transpare în fiecare amintire a vieții sale, duelul lăuntric purtat cu Terry din care în final ambele reies învingătoare poate fi transformat în motto de viață sau poate să ne pună pe gânduri la însemnătatea pe care un bun prieten o poate avea în viața noastră, devenind umbra cu care refuzăm să ne contopim, dar de care nu vrem să ne desprindem.
Câtă seninătate în scrierea magului Sadoveanu, cât rost găsește el în tot ce e ființă, cât tâlc descoperă la citirea ciclurilor astrale. Nu e de mirare că a fost un om fericit.
Desprinderea de sol zdruncină, dar dacă te lași mânat de instincte, adică de ceea ce te face unic, în loc să te pierzi, te regăsești. Și devii mai bun, dezrobit de materialul zilelor care te-ar dezobișnui să privești cerul, cel care are atâtea de spus.
Dacă ești visător, rămâi, rămâi acolo și spune-mi apoi cum e natura în întâia zi de primăvară. Oprește-te, adună toate miresmele și bucură-te că trăiești, că ai prieteni, că faci din pasiune totul
O primăvară cu însemnătate și un suflet în tihnă îți doresc!
Și ce dacă nu se încadrează niciunui tipar? Și ce dacă nu este nimic din ceea ce trebuie să fie?
Acela care rănește cel mai mult poate fi cel ce înțelege totul.
Fericirea înseamnă să te simți tu bine cu tine în preajma celuilalt, nu să te gândești la plusurile de pe lista de calități și defecte.
Să fiți iubiți orele astea mai mult ca niciodată și să dăruiți celor dragi numai cadouri Roșii pentru că, deh…trebuie!! :))
P.S. You Make Me Smile!!
Tare sunt curioasă dacă viața de medic va fi mai frumoasă decât cea de acum, în care singura responsabilitate este de a mă strădui să îmi fac alegerea de la toamnă ușoară.
Peste un an pe vremea asta voi ști exact pentru ce mă trezesc dimineața și în ce va consta rutina zilelor vieții mele. Iar acum stau și mă gândesc că nu am niciun indiciu…
Ciudat și totuși plăcut. Rămâne să visez la o zi cât mai inspirată, pentru ca decizia să fie una care să mi se potrivească, în niciun caz una de top:D
Fericirea bate doar la porțile celor care au jinduit să o obțină sau este o nestemată adusă în dar când ne așteptăm mai puțin?
Să fie totul precis calculat cu mult înainte, pașii noștri amprentând traseul scrijelit fără știrea noastră? Sau poate este răsplata care se oferă celui care știe să aștepte cu nădejdea neșovăielnică?
Simplitatea sub care ne trăim viața este o rețetă sigură, suma întrebărilor fără de răspuns ar trebui să aibă o valoare cu totul nesemnificativă pentru a lăsa trăirile unice să ne domine întru totul, pentru a nu umbri puterea unei secunde copleșitoare doar pentru că ne zumzăie în cap : “Dar dacă….?”
Cu cât privesc cu mai multă încredere ceea ce va urma, cu atât temerile se evaporă și drumul pare mai purificat, mai lipsit de opreliști, pentru că simt tot mai mult că îl merit cu adevărat!
Datele exacte mă sperie pentru că ele parcă dictează o hotărâre irevocabilă, ceva ce cu greu poate fi strămutat.
Și cu toate acestea ele există și nu fac decât să inchidă cerc dupa cerc în această succesiune haotică și totuși dinainte schițată numită Viață.
Aniversările ne împresoară, le așteptăm și le simțim ca pe niște mărturii ale trecerii rapide prin fiecare an, sunt stabilopozii care ne îndeamnă să privim spre viitor poate mai mult decât am simți că este cazul.
Viitorul nu are nevoie de mărturii, el își cere drepturile prin simpla noastră râvnă de cunoaștere, prin frumusețea cu care el ne îmbie să mușcăm din clipe cu timiditate pentru că ne place să nu știm ce este dincolo de fiece înghițitură.
Am crezut că voi lucra o viață cu cifre, iar acum când văd cât de departe sunt de ele prin natura firii mele, mă bucur să știu că nimic nu este plănuit, că nimic nu urmează pentru simplul fapt că, iată, tocmai ce s-a încheiat un alt eveniment notoriu!
Să lăsăm la o parte planurile, să ne permitem să ieșim din tipare pentru a ne împrieteni cu inexplicabilul, cu ceea ce nu ne constrânge să îi oferim explicații. Să trăim pentru că așa ne este dat, să iubim întocmai ceea ne este sortit și într-o bună zi (de data aceasta armonios aleasă) poate chiar să ajungem să ținem minte asta!
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul…
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara. (M.S.)
Imi este foarte greu sa exprim fericirea pe care o simt. Cred ca nici nu isi au rost cuvintele cand vine vorba despre miracole.
Am descoperit atatea suflete doldora de empatie si de speranta, puternice atat cat sa ofere o incurajare sub orice forma ar fi. Rezultatul a fost o minune!
La fel de mult ar fi fost binevenita si o minima preocupare sau macar intelegere din partea altor ‘importanti’, ‘apropiati’, chiar medici…insa daca am fi toti buni in acelasi timp, probabil ca nu ar mai exista pacatul ori greseala.
Acum urmeaza schimbarea decorului interior, simplificarea lui sub pecetea unei certitudini acum de nestramutat: niciun moment de cumpana nu este intamplator, iar schimbarile sunt binevenite asa ca trebuie sa le primesc cu toata increderea.
Putem schimba destine, putem iubi pe cine merita, putem oferi grija noastra celor din jur pentru ca ei au nevoie de asta, chiar daca uneori stiu sa o ascunda foarte bine!
MULTUMESC Ana, Gabi, Oana, Alex, Georgiana, Dee, Andra, Daniel, Fowzi!
Prietenii adevarati sunt, surprinzator, cei fata de care sunt reticenta cand imi spun tocmai ceea ce vreau sa ascund cel mai mult. Si este nevoie de un timp pana sa le multumesc pentru sfaturile lor.
Ma bucur sa nu ma mai transpun in 5-10 ani pentru ca imi place sa imi traiesc clipa de acum si sa am alte planuri in fiecare dimineata, alte motive de a fi fericita! Chiar daca nu sunt constanta in dorinte si ma mira ca ma constrazic de pe o zi pe alta (:D). Dar stiu ca asa voi ajunge la concluzia cea mai buna, dupa mai multe incercari.
In ce priveste corazonul, totul este limpede. Cred in destin si prin asta sunt sigura ca undeva, chiar pe o alta latitudine a acestui glob, exista cineva caruia sa-i daruiesc nemarginit si sa primesc in schimb atat cat am nevoie cu adevarat.
Iubirea ofera putere, atentie si stiu ca a-l intalni pe cel potrivit este o binecuvantare prin imensa energie care se creeaza intre doi oameni care chiar se indragesc